Un cuvant, plat, trist si totusi cu atat de multe ramificatii si povesti duse in spate. Articolul asta nu este pentru cei vitezi carora li se pare o butaforie conceptul de depresie. Nu este nici pentru cei ce vor spune ca fara de Dumnezeu am ajuns aici. Nu, nu. Articolul asta este despre mine si trairile mele, despre luptele mele si despre fatada pe care o arborez zi de zi, fie virtual, fie in realitate. Povestea mea poate fi a ta, a ei, a lui, a oricui.
Cuvant frantuzesc la origini, depresia reprezinta o stare sufleteasca patologica de tristete, descurajare, deprimare. Hai ca definitia din dex suna chiar fain. Daca nu am sti ca de fapt e mai mult decat o simpla deprimare. Desigur ma deprim cand imi mananca masina de spalat o soseta cu buline, sau cand planurile de vacanta sunt stricate de o vreme ploioasa de zici ca a venit musonul in vizita. Dar depresia e mai mult de atat. Depresia e o stare permanenta a creierului tau , este ca raia pe cainele dragut al verisoarei sau ca puricii de pe caprele bunicii. Odata intrata in cap, tare greu se mai da dusa. Si unde mai pui ca parsiva te loveste fix cand te crezi mai zen decat a fost saracul Buddha vreodata in viata lui.
Sunt zile in care te dai jos din pat sperand doar ca vei clipi din gene si ziua va trece indata. Sau sunt zile in care iti vine sa plangi din orice, sa urli de nervi, sa zaci sub patura in speranta ca viata te va lasa in pace. Recunosti vreuna din situatii? Eu da. Mai stii insa cum e sa razi ? Sa zambesti cu adevarat din tot sufletul tau? Sa te bucuri de o cafea fierbinte dimineata sau de racoarea unei seri pe balcon? Nu? Si inca nu crezi ca ai depresie? Ok. Asa eram si eu, in negare. Si de 7 ani o tot duc in negare, in hai ca trece, in minciuna zambetului mimat. Si am ajuns atat de bine sa mimez viata, zambetul si puterea interioara incat as merita un Oscar.
Sunt zile in care sunt aparent bine. In care creierul isi ia liber si ma lasa in pace. In care nu imi creez scenarii negative si in care munca ma salveaza. De fapt in ultimii doi ani doar munca m-a salvat pe perioade lungi de timp. In rest sunt salvata de iubirea celor din viata mea, de tacerea mea si de puterea de a scrie. Tin jurnal si asta ajuta. Acolo nimeni nu va condamna, nu va mustreaza si nu are asteptari de la voi. Acolo sunteti voi cu voi si cu sufletele voastre zdruncinate de luptele interne. E greu, sa fii sincer cu tine cand tot ce faci e sa mimezi viata.
E greu sa explici cuiva ce demoni ai cand romanii sunt experti in barfa si moaste.
lovecookpray 