Sistemul sanitaro-juridic buzoian

Revin cu o postare despre sistemul sanitar din Buzău..oraș de căcat cu doctori la fel de căcăcioși și incompetenți..De data aceasta vă prezint cazul mamei mele. Voi incerca să fiu pe cât de obiectivă posibil.

       “Să fii sănătos” a devenit se pare în România o glumă proastă. Oameni lăsați să moară pentru că nu aveau asigurare medicală, oase puse în ghips aiurea, cazuri de malpraxis, salvări care ajung doar pentru a constata decesul bolnavului, bebeluși arși de vii…peisaj macabru desprins parcă dintr-un film horror de la Hollywood  ce merită un premiu Oscar…doar că actorii sunt oameni normali iar regizorul genial este sistemul sanitar românesc..să vă povestesc și eu două scene din acest film ce înregistrează mai multe victime decât orice film în care ar juca împreună Stallone și Schwarzenegger.
1.
  Locație: Spitalul de Urgențe Buzău
  Data: 2 ianuarie 2010
  Ora:   20.35
  Regizor: Iacov Nicu (un conducător auto arogant și confuz în declarații)
  Actrița principală:  Gheorghe Luminița-Veronica (mama mea)
Scenariu:
    Pe la ora 19.45 actrița principală traversa una din principalele bulevarde din Buzău..Greșeala ei?? Că traversa pe verde și că nu a ghicit că domnul Iacov era prea grăbit pentru a acorda prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii. De fapt am putea spune că era prea ocupat chiar și pentru a se asigura că nu e nimeni pe trecere. De aceea mama nu a apucat să facă mai mult de 10 pași că a fost lovită în plin de autoutilitara marca Peugeot condusă de Iacov. În 10 minute (wow) a fost la fața locului atât un echipaj de poliție cât și o salvare. Nu vă gândiți vreo clipă că inculpatul ar fi catadicsit să oprească la locul accidentului dacă nu ar fi fost fluierat și atenționat de un alt trecător că a lovit pe cineva. Doamne ferește…Păi și cățelul său care aștepta să îi vină pâinea cu nerăbdare cum să stea să rabde în timp ce stăpânul său oprea să acorde primul ajutor celei peste care dăduse cu mașina? Ar fi fost prea de tot așa ceva. Câinele- cel mai bun prieten al omului- primează în astfel de cazuri. Viața lui e mai importantă decât a celui nenorocit în accidentul provocat de tine.
Ora 20:20  Ajung în gara din Buzău și o sun pe mama (nu o vedeam pe peron)..Știam că trebuia să mă ia de la gară și mă întrebam dacă cumva întârzia sau dacă se hotărâse să mă aștepte acasă. Nici un răspuns..Mai sun..Răspunde cineva și închide..Se auzise zgomot..Mă enervez și insist..Deja credeam că face mișto de mine, încercându-mi nervii. Răspunde și fără să aștept să văd dacă e ea (cine se gândește că nu ar fi așa?) o iau la rost că unde e?. Surpriză..Șoc..De la capătul celălalt al telefonului îmi răspunde o altă voce (tot de femeie!)..Îmi răspunde sec și îmi spune fără menajamente că să nu mai insist cu telefoanele pentru că posesoarea telefonului a avut un accident rutier și e în spital, internată la urgențe. Bălmăjesc un “unde la urgențe” și “e grav”, mi se răspunde și mai sec că la spitalul județean la parter și un “haide domnișoară că am treabă” și un “îi predau bunurile la garderobă”..Tremur toată, nu mai simt pământul sub picioare..Mă gândesc că e mai bine că am primit eu așa de frumos vestea și nu bunica..E cardiacă și doamne ferește de vreun infarct cu telefonul în mână. Sun la unchiul meu și îl pun pe el să îi dea cu grijă vestea despre accident, mă sui în primul taxi (cal cărui posesor dând dovadă de compasiune m-a ocolit jumătate de cartier și mi-a încasat triplu la bani) și ajung acasă. Arunc bagaju și plec cu bunica (tremura toată și jur că mă așteptam să facă vreo minunăție de atac de inimă) la spital..
Ora 20:40 Ajung la UPI (sau mai simplu Unitatea de Primire Urgențe) și întreb de mama. Pauză. Cucoana (credeam că e asistentă medicală dar ȘOC nu era!!) care părea prinsă în a nota într-un registru pacienții aduși la urgențe (mulți țigani fără buletine și multe bătrâne bătute și date în frig) răspunde mai sec decât cea care îmi dăduse “delicat” vestea că nu aveau pe nimeni cu numele de Gheorghe Veronica internat acolo. Mai încerc o dată și îi spun că am vorbit cu o asistentă de la UPI, că pe mama o cheamă Gheorghe Luminița Veronica si surpriză..Aaaa..Mda..Avem o Gheorghe Luminița (era clar acum că dacă ai două prenume ești un fel de John Doe pentru cei de la Registratura UPI..ori îți spun rudele numele complet ori nu exiști)..Urmează un dialog între mine și cucoana cu nervii praf: (oare ce căuta angajată acolo??)ea:  câți ani are?
eu: 52
ea:buletin sau copie după buletin
bunica: nu avem…
ea..nu dumneavoastră..ală din spate..
ea: adresa…(se uită ca vita la mine)
eu: strada oltului…
nu apuc să termin de spus adresa însă pentru că îi cedează nervii  și așa uzați și începe să se răstească la mine:-nu vorbeam cu tine..cu tine am terminat deja…
eu: păi și de ce nu îmi spuneți că ați terminat cu mine? Vreți să ghicesc în stele?

ea: ești nesimțită…
eu: nu zău…și tu cum ești? Te uiți la mine și întrebi de buletin și adresă și eu să știu că nu vorbești cu mine?

ea: ieși de aici nesimțito…(zbiera la mine ziceai că i-am furat salariu-nemeritat de altfel)..
eu: cucoană nu-s vreun cerșetor de pe stradă ..Ți-am vorbit frumos..Nu mai țipa la mine..Poate-ți fac o bucurie la director ca să înveți să vorbești cu noi…
În fine…De gura bunicii am lăsat-o ca pe ea pe crizată și am început să mă uit după mama pe holul de la UPI pe unde zeci de paturi mobile circulau..Și ce crezi? Apare nebuna și îi spune (fără să se sinchisească de oamenii de acolo) paznicului (sau mă rog bodyguardului- că în ziua de azi până și ăștia în ziua de azi suferă de ei) că să nu lase pe niciuna dintre noi (eu, bunica sau Carmen- cea mai bună prietenă a mamei) să intrăm la UPI să o vedem pentru că nu merităm deoarece nu știm să îi vorbim..Mă întrebam dacă nu cumva e spitalul ei și am greșit eu.. După o oră și ceva dacă nu chiar mai mult (în astfel de momente jur că timpul se scurge muuuult prea încet) am reușit (slavă domnului) să îmi văd mama…Albă ca varul..Tremurând…Stând în fund  și vomitând într-o pungă (sac de gunoi de fapt)..Se uita pierdută..Am mai avut vreo jumătate de oră de așteptat…Printr-o minune am aflat de la asistent medical de acolo (cunoscut de bunica) ce investigații i se fac, ce pare să aibe.. Din ce ne spunea el părea că nu avea nimic fracturat, nici o leziune craniană și că e doar în stare de șoc. Chipurile încă i se făceau investigații..(de unde atâtea investigații).
Era însă culmea și momentul în care își făcea plin de tupeu și nesimțire apariția și cel care a dat cu mașina peste mama. Versiunea lui?? Genul SF combinat cu basm de adormit bebelușii creduli: mama ta (pe care culmea o cunoștea de o viață, fiind și vecin cu noi acum mulți ani în urmă) s-a aruncat pe mașina mea, dar e ok..Nu a fost ceva grav..Stai calmă domnișoară..Mama ta s-a ridicat singură de jos și pentru că i-a fost rușine de cei strânși la fața locului s-a dus să vomite după un copac de pe marginea trecerii de pietoni..POFTIM??wtf??? Băi nene mama a avut (așa cum aveam să aflu mai târziu puțin) comoție cerebrală de când ai lovit-o și până la ora 00:15 când a ajuns pe secția de chirurgie. Nu avea cum să se ridice singură nici dacă ai dumneata puteri de superman. I-amretezat scurt mica perorație și i-am zis că aștept să își revină mama ca să aflu de la ea cum a fost de fapt..A adăugat că are mașina la poliție pentru ancheta..Și a început să se vaite la bunica mea că trebuie să-i facă mamei lui pomană și că nu are unde..Nu îmi venea să cred..Era un coșmar din care nu vroiam decât să mă trezesc..Nici un picior de polițist nu a călcat pe la spital nici în noaptea aia și nici în altă zi cât a fost mama internată.
Ora 22:40  În sfârșit o pot ține pe mama de mână..Am intrat la UPI și o mângâi pe frunte..Am fost chemată pentru a semna inventarul cu lucrurile pe care le avea la ea..Aici nu am nimkic de reproșat, asistentele fiind foarte drăguțe..Mi-au dat absolut tot ce avea în geantă și asupra ei..Am stat puțin cu ea..Se uita în gol..Voma..Tremura și nu spunea decât că îi e rău și  că o durea foarte rău capul..În rest nimic..durere..sper să nu trăiți sentimentul ăsta de neputință niciodată.
ora 22:55 sunt chemată în UPI pentru a semna dacă o internez sau nu..Mi se prezintă datele..Asistenta șefă (bănuiesc) îmi spune că în urma investigațiilor efectuate :

– NU PREZINTĂ NICI O FRACTURĂ SAU TRAUMATISM CEREBRAL
– NU ARE LEZIUNI INTERNE
– TREBUIE ȚINUTĂ SUB OBSERVAȚIE
– A SUFERIT O COMOȚIE CEREBRALĂ ȘI ÎNCĂ NU SE ȘTIU URMĂRILE
– ESTE ÎN STARE DE ȘOC
– DACĂ O INTERNĂM VOM PLĂTI DIN BUZUNAR ATÂT INVESTIGAȚIILE EFECTUATE CÂT ȘI SPITALIZAREA URMÂND A PRIMI BANII DE LA CEL CARE A ACCIDENTAT-O, DEOARECE ACCIDENTELE RUTIERE NU INTRĂ PE ASIGURAREA MEDICALĂ

Am dat semnătura fără să stau pe gânduri..știam că medicii de la spitalul din Buzău sunt plini de defecte dar în nici un caz nu mă așteptam la ceea ce aveam să aflu mai târziu..
Ora 0:20 În sfârșit e dată pe salon..calvarul abia avea să înceapă deși nimic nu îmi prevestea asta..brancardierul ar fi fost perfect în rolul de mercenar…pentru că atunci când duci pe targă/pat un om accidentat care  în plus are guler cervical pus de urgență e clar (cel puțin pentru mine) că trebuie să ai mai multă grijă la pragurile făcute în mijlocul holului unui spital…că doar  nu duci vreun sac de cartofi..trecem peste ca să nu mă enervez din nou de nesimțirea unora cărora culmea li s-a cotizat..
În sfârșit am ajuns la etajul 3 la chirurgie..nu voi înțelege niciodată de ce a fost dată pe salon de chirurgie când era clar că trebuia să ajungă la neurologie..Din nou îmi dau cu părerea ca un necunoscător al lumii medicale…Salonul era plin de paciente..Pentru a face loc într-un pat pentru mama a fost pusă o însoțitoare să stea în pat cu cea pe care o veghea..Ce m-a surprins (ca să nu spun mai mult) a fost faptul că am văzut saloane goale pe același palier cu cel în care era internată mama..Și mă întrebam care era motivația..De ce dormeau însoțitoarele în același pat cu bolnavele în mare parte operate? Să fie de vină sistemul în general sau doar indiferența amestecată cu lenea de a face deplasări pe distanțe mai mari pentru administrarea medicamentației și cu sictirul avut de asistentele medicale  în fiecare oscior din corpul lor? Cum a fost mutată de pe patul mobil de la UPI în patul din salon mama? Simplu..L-au întrebat pe brancardier dacă are vreo fractură pacienta, au aflat că nu și au pus-o să se ridice în fund în patul mobil și să se dea singură apoi în cel din salon. Doar nu avea vreo fractură sau vreo operație. La dracu cu problemele neurologice și cu riscul de a face complicații de ordin cerebral. Ete na..Ăla e spital și una din cele 3 asistente medicale era gravidă și aproape de termen iar celelalte două erau mult prea plictisite si adormite. Așa că de ce să o ajute pe mama? Come on..Poate asta s-ar întâmpla într-o țară modernă ce are un sistem funcționabil. Cu cadre medicale ce depun efortul de a-l însănătoși cu adevărat pe pacient..Sau măcar să îl respecte în procesul de tratare. Nu e cazul României..Aici pacientul trebuie să se trateze eventual singur și să nu se plângă de dureri..Nu, pentru că nu are voie..Nu pentru asta plătește ca prostu asigurare medicală și alte căcaturi numite impozite, oprite de stat vezi doamne pentru binele cetățeanului..

A făcut-o și pe asta..S-a mutat singură dintr-un pat în altul..Cu toate durerile ei..Și cu puterile sleite de la investigații și vomitat..S-a adus o perfuzie..Sincer cred că perfuziile din spitalele noastre sunt pline de apă de  la chiuveta..Asta dacă nu vii tu cu toate google-iturile tale medicale și dacă nu aduci medicamentația necesară..Normal că era blocat cateterul pus jos la UPI…Vă așteptați la profesionalism? Încă visați cred…Sau vă credeți în vreo țară cu adevărat membră UE…În spitale se aplică motto-ul noi ne facem că vă tratăm voi ne dați șpagă și vă faceți că vă simțiți bine…Toată lumea e fericită..Și ce dacă moare vreunu când e eliberat din spital? E vina lui..Nu a urmat sfaturile medicale..Nu a avut bani de tratament sau pur și simplu nu a mai  avut zile..Sau mai nou NU AVEA ASIGURARE MEDICALĂ..E de plâns ce se întâmplă dar ne cam merităm soarta..
Revin la mama.. Am ieșit pe hol auzind cum în salon plângea mama căreia i se schimba cateterul de o măcelăriță (sau pardon..i se spune asistentă medicală..deși nu văd diferența). Plângea de durere și de usturime..I s-a aplicat pe locul fostului cateter un pumn de vată îmbibată bine de spirt (jur că și pe vremea lui Țepeș la fel se proceda) și a fost sfătuită să nu mai plângă pentru că asta e..Am mai cerut o pătură..Ce nesimțire pe capul meu…Mi s-a adus în scârbă una..Ziceai jur că e luată de pe vreun cal de povară..Aia numai pătură nu putea fi numită..Găurită…Ruptă…O zdreanță de nu ai fi pus-o nici pe jos în grajd…Fițe…Mda..Cât tupeu și pe capul meu..Am mai cerut să i se facă un calmant..Nu aveau…Dacă cumpăram îi făceau…POFTIM???WTF???? Ăsta e spital județean??? Am rugat-o pe asistentă să mai repete o dată.  Și a  repetat..La fel de sictirită și cu același aer de hai că mi-e somn…Am întrebat unde să găsesc pe 2 ianuarie noaptea la 0:30 un algocalmin?? La farmacie dragă, mi s-a răspuns…Wow…Nu m-aș fi gândit că acolo…Pe la 1 și-a mai revenit și mama..A se înțelege că m-a întrebat unde e și cine sunt..No comment to this..
A fost o noapte de coșmar…Săptămâna aceea a fost un alergat continuu între spital și casă..De fapt casă devenise salonul ei..Schema de tratament era astfel: tratament o dată pe zi…Nu tu calmante..Nu tu vizite din partea doctorului ce a internat-o…Nu tu băgare în seamă..Nimic..Te duci în spital pentru a muri cu zile..Deși ai face-o mult mai confortabil și mai ieftin stând acasă în propriul pat..Și iată că vine ziua în care înainte de vizita medicală comit iar un act de nesimțire..Cer iar să i se facă un algocalmin pentru că plângea de durere..nu i-a prescris doctorul și în plus e normal să o doară a fost răspunsul asistentei…POFTIM???? NU I-A PRESCRIS DOCTORUL?? am cedat nervos..am întrebat dacă vine la vizită doctorul ei..mi s-a spus că da..și am răspuns că poate îi face doctorul un algocalmin dacă tot nu scrie pe fișa ei și nu intră în atribuțiile asistentelor..m-am mai certat cu asistenta după care am fost dată  afară pe holul mare ca toți vizitatorii…a trecut vizita medicală..nu…doctorul ei tot nu o văzuse..o văzuseră alții însă..și iată ca sunt chemata sa mi se spuna ca trebuie sa cumpar vitaminele B1 si B6 (care erau trecute pe foaia de medicamentatie, dar care nu i se facusera asa cum era normal de la internare incepand) si cateter nou..i le-am cumparat..si vitaminele, si cateterul si calmante..si de unde inainte nu avusesera guler cervical potrivit pentru ea (purtase o nenorocire prea inalta de plastic) atunci uimitor dar se gasise..norocu venise insa din alta parte..vecina noastra lucreaza in spital la contabilitate..si noroc cu ea ca a pus “o vorba buna”..intr-o tara normala nu asa ar trebui sa se desfasoare activitatea medicala..
si veni si ziua externarii..la o saptamana dupa externare a facut rmn..stiti ca v-am spus la inceput ca am avut o surpriza neplacuta??ei bine tineti-va bine..mai bine stati jos..
deci recapitulam: REZULTATELE INVESTIGATIILOR AU FOST OK..pe parcursul spitalizarii NU AU MAI FOST FACUTE INVESTIGATII DE NICI UN FEL…

rezultat RMN:

– ureche interna stanga sparta (mai exact stanca sparta)
– 3 vase de sange pe creier sparte..vase care daca  ar fi fost sparte mai in profunzime ar fi putut sa o lase fie paralizata fie fara glas..

si acum va intreb eu: a cui dracu e vina??a mea ca nu am cotizat la upi??a sistemului??a ei ca a iesit din casa???sau a aluia de a lovit-o si care a facut scandal ca ea e de vina si ca sa isi plateasca cele 10 milioane spitalizare?oare atata a ajuns in Romania sa valoreze viata unui om??10 milioane??nu stiu..voi ce parere aveti??eu cred ca e de cacat..si cred ca i-as da la mumu lu ala de conduce sistemul sanitar sau mai bine zis mortuar din tara asta de rasul europei..

uitasem sa va spun ca imbecilul care nu a vazut-o pe mama pe trecere si caruia i se pare normal eventual sa dai peste un om e director la sanepid buzau.. asa se explica si de ce nu i s-a facut mamei tomografie la internare (lucru aflat  de la iml Buzau) si de ce i s-a pus  in brate dosarul de catre doctorul munteanu de la iml…a refuzat sa ii faca raportul cu zilele de ingrijiri medicale..era a doua oara deja..de unde culmea cu o saptamana in  urma de abia venise din concediu (ce coincidenta) si nu avusese timp sa ii scrie un cacat de raport in care sa treaca zilele alea de ingrijiri medicale asa cum reiesea din investigatiile si dovezile medicale duse de mama, de data asta ii spusese sa se duca inapoi cu filmele si cd-ul de la rmn acolo unde i se facuse rmn-ul (adica in spitalul buzau unde e o clinica privata- wtf???) pentru ca el nu poate deschide cd-ul (pentru ca nu stii cum  incapabilule) si ca nu poate stabili pe baza acestuia zilele de ingrijiri..ca sa i se aduca citirea cd-ului..culmea citirea era deja in posesia lui..dupa asta a fost mama iar la iml si i s-a pus in brate dosarul pentru ca el nu putea stabili daca vasele de sange sparte de pe creier cat si urechea interna stanga sparta (hipoacuzie stanga) au fost sparte inainte de accident sau dupa…pai bai doctoru lu peste o persoana care surzeste se duce la un doctor si e luat in evidenta atat de doctorul respectiv cat si de cei de la casa de asigurari…dar la creierul tau de gaina ce sa iti cer?probabil banii luati de la directorul sanepid au facut sistemul sa se invarte..au urmat trimiteri pe la spitalul Bagdasar Arseni pentru confirmare de diagnostic neurologic, apoi la Institutul de fono-audiologie si chirurgie functionala orl prof. dr. Dorin Hociota,toate finalizate cu un raport in care i se dadusera 10 zile de ingrijiri medicale pentru care domnul Munteanu astepta si un sarut mana din partea mamei. Ca nu avea dovezi suficiente. A urmat o cerere din partea politiei Buzau catre INML Bucuresti -Mina Minovici de a se face o contraexpertiza..Iar plimbari pe la cele doua spitale mai sus mentionate pentru repetarea investigatiilor si pentru confirmarea confirmarii supraconfirmarii diagnosticurilor.

        Dupa mai bine de 8 luni de la producerea accidentului, 8 luni in care am incercat pe toate caile mediatice posibile (fara rezultat insa) sa fac cunoscut cazul si sa obtin macar niste sfaturi de cum sa procedez am reusit in sfarsit sa obtinem de la INML bucuresti-Mina Minovici- o contraexpertiza care sa arate ca erau nevoie de 30 de zile de ingrijiri medicale in afara celor 7 de spitalizare. Pentru acest rezultat insa a fost nevoie de repetarea tuturor investigatiilor din nou la nu mai putin de 3 spitale din capitala si de multi bani dati pentru a acoperi costul acestor investigatii.
        Toamna trecuta a marcat un nou inceput..Acela al luptei cu sistemul juridic. Au avut loc 3 convocari la Tribunalul Buzau, convocari la care nu s-a prezentat decat mama cu avocatul ei. Se invoca neprimirea informarii scrise de prezentare la tribunal de catre inculpat. Acum intrebarea e cat se va mai prelungi agonia si umilinta la care e mama supusa?
Pupici,
Ioana

2 thoughts on “Sistemul sanitaro-juridic buzoian

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s